outdoorLiving

Album de fotografii

2010-06-07T11:25:00.000-07:00

Am pus pe blog un album foto permanent ce se deruleaza in slideshow in coltul dreapta sus.
O sa pun acolo fotografii de pe unde hoinaresc,ce mai mesteresc, etc.
Acum am pus doar cateva de proba, dar adaug in timp, si elimin pe cele mai vechi.
Dati clic pe el si...Vizionare placuta!

Se pare ca pe romani nu-i mai poate educa nimeni

2010-06-06T10:34:00.000-07:00

Cei care se comporta astfel, intradevar, "nu s-sau nascut in locul potrivit" cum se aude pe fundalul muzical. Cred ca mai bine se nasteau pe la periferia New York-ului sa stea printre tomberoane, sau prin Sahara , nu sa faca dezastru intr-o tara asa de frumoasa ca a noastra.

Nu mai vorbesc aici de cei ce ne fura si de vand tara...

Daca ne-ar vedea stramosii nostrii care au iubit-o si si-au dat viata pentru a ne-o oferi noua, cred ca ne-ar blestema...

Self made bushcraft knife

2010-06-03T14:06:00.000-07:00

Am facut rost de niste bucati de panza de gater care s-a rupt, si m-am gandit sa incerc sa fac un cutit de bushcraft dupa un design propriu.

Desi otelul e foarte bun, e dur dar nu casant(am incercat sa-l rup in menghina dar n-am reusit), totusi nu-mi place ca e subtire, are 2mm grosime, si la unghiul de ascutire la care l-am facut, nu prea e de heavy duty, dar barbiereste ca un brici.

Oricum o sa-l tin mai mult de "bibelou".

I-am facut plasele din lemn de prun uscat, care dupa ce il dau cu ulei de in, o sa arate exact ca mahonul.

Dimensiuni: lungime totala- 22.5 cm

lungime lama - 11.5 cm

latime lama - 3.5 cm

grosime lama - 2 mm

Nu i-am gasit inca niste nituri frumoase , si mai am sa- i dau manerul cu ulei de in, si sa-i fac o teaca decenta din piele.

Astept pareri cu privire la design, si dimensiuni. poate mai fac imbunatatiri pentru urmatorul.

Cum va arata lumea noastra?

2010-03-03T13:38:00.000-08:00

Primesc si eu bucuros invitatia de a publica pe blog, cate ceva despre comportamentul ce se cade a-l avea un om, atunci cand iese in natura( si nu numai).

Nu vreau sa incep a da sfaturi nici celor ca noi, iubitorii de natura si bushcraft, nici celor ce distrug totul in calea lor, si nu se pot numi oameni.

Doresc doar sa definesc putin cele doua tabere.

***Categoria celor ce distrug si murdaresc natura si medul in care traiesc:

In ultimii 150 de ani, o data cu industrializarea, produsul cel mai reprezentativ pe care omul la

" adus la existenta" , a fost GUNOIUL. Nu ar fi asa grav daca l-ar si gestiona cum trebuie, dar nu se intampla asta. Ati mers vreo data pe Valea Jiului, cand pomii nu sunt infrunziti ? Eu am trecut de cateva ori si am vazut un peisaj DRAMATIC: mii si milioane de gunoaie oprite prin copacii de pe maluri. Pe cat de frumoasa este ca peisaj natural, pe atat de murdar arata acum, ca o canalizare de W.C. infundata si sparta.-Ne-am batut joc!-Asa sunt toate raurile tarii, nu mai vorbesc de poluanti, pt. ca toata industria isi deverseaza mizeria in rauri.

Tragic e ca aceste gunoaie: plastic, sticla, cauciuc, metal, nu sunt asa biodegradabile- rezista sute, chiar mii de ani pana se descompun.Cum va arata lumea noastra in 50-100 de ani ? Daca nu se ia vreo masura EFICIENTA, va fi O GROAPA DE GUNOI.

Nu vreau sa mai scriu despre asta...

***Vreau sa scriu despre noi, cei ce iubim, pretuim, si ocrotim natura. Noi suntem adevaratii ei avocati, paznici si aliati fideli, pt. ca ramanem si oferim mai departe lumii, "O SĂMÂNŢĂ"DE OAMENI.(care pot purta numele de oameni).

Bushcraftul asta si e : "ARTA DE A TRAI IN NATURA, FOLOSIND ELEMENTELE EI CA RESURSE, DAR PASTRANDU-I CARACTERUL EI PERMANENT REGENERABIL SI NEALTERAT."

Atat timp cat vor exista cei ca noi care iubim natura, o intelegem si ne bucuram in mijlocul ei de ceea ce ne poate ea oferii, vor exista si locuri "virgine", colturi de Rai, special rezervate pentru acestia.

Incurajez, felicit, si sprijin cum pot, pe aceia care iubesc aceasta ARTA a bushcraftului, si ca un mic indemn: daca mai reusiti sa atrageti si pe altcineva spre aceasta cunoastere, care este mai mult o AUTOCUNOASTERE, e si mai bine.

Felicitari si succes tuturor!

Un loc bun pentru Bushcraft

2010-02-26T00:30:00.000-08:00

Zilele trecute am plecat, impreuna cu prietena mea, prin jurul Sibiului, cu bicicletele, sa cautam locuri bune de Bushcraft.(am sa fac asta in fiecare saptamana).

Spre bucuria noastra, am gasit un loc superb, intre Poplaca si Rasinari, pe niste dealuri cu pasune, izvoare, si paduri de pin.

Este un loc destul de retras, unde pasc, mai mult singure, vitele celor doua sate.

Dupa ce urci dealul, din satul Poplaca, si dupa ce traversezi minunata padure de pini, se deschide in fata ta o imagine luata parca din Alpi, cu panorama Fagarasului la orizont.
Iar jos in vale se vede satul Rasinari.
Am gasit o vatra mai veche de foc,(singura intalnita), si am facut un mic gratar

bushcraft-style, cu un piept de pui, si niste cuiperci in jar.

Erau pe acolo si mesteceni, mai mult puieti rariti de sateni, cei taiati fiind lasati la fata locului, din care puteai face o multime de lucruri. Eu am facut doar gratarul de fata:

Pentru ca tot a cam venit primavara, mergea si o ceapa verde:
Nu e de mirare de ce manastirile sunt asezate in astfel de locuri:
Data viitoare cred ca mergem, tot cu bike-urile, la barajul de la Gura-Raului.

Numai bine!

Cosmin.

MACRISUL-TRIFOI... Statie meteo naturala

2010-02-12T10:31:00.000-08:00

Chiar daca nu prea am timp, m-am gandit sa mai pun ceva folositor pe blog.

De multe ori, cand mergem pe munte, mai ales prin vai mai adanci, sau prin paduri mai bogate si nu putem iesi undeva mai sus pe o culme, sa vedem schimbarile din atmosfera, se intampla sa ne prinda ploaia pe nepregatite, fara a avea timp sa ne gasim un adapost sau sa ne montam tenda,etc., mai ales daca ploaia e mai violenta, cum se intampla de obicei vara, sau poate dura mai mult, si ne poate face chiar probleme uneori.

Daca insa stim sa citim semnele din natura, altfel ne vom descurca, si vom iesi din multe incurcaturi. Un astfel de semn, il putem vedea in sezonul cald, la macrisul-trifoi, sau cum i se mai spune, macrisul iepurelui.

Acesta arata ca trifoiul obisnuit, nu are V-urile acelea albe pe frunze, tulpina e mai inalta si rosiatica, face niste floricele albe frumoase,dar care cad repede. Are gust acrisor.Creste in special pe vaile umbroase in zona de deal, si munte, pe langa parauri, dar si in unele poieni subalpine care sunt des udate de roua. Creste in buchete sau rasfirat.

Aveti aici fotografia:
Totul se schimba cand apare un front atmosferic ce schimba temperatura aerului, si presiunea atmosferica. Macrisul-trifoi, fiind termo-sensibil, isi pliaza frunzele in jos, asteptand venirea ploii, asta pentru ca vara, in special, scaderea subita a temperaturii la un moment dat in timpul zilei, poate nesesizabil pentru noi, vesteste aproape de fiecare data venirea ploii.

Poate simti asta si cand inca nu se vad nori la orizont.

Ciar daca suntem echipati si pregatiti pentru orice, nu ne place sa fim surprinsi de ploaie pe drum oricand.

Ca aliment salbatic o sa-l prezint in postarea urmatoare.

Ciao!

Nectar super-vitaminizant din macese

2010-01-14T12:28:00.000-08:00

Majoritatea oamenilor cred ca iarna este un anotimp sterp, in care natura este lipsita de orice ne-ar putea oferii ca hrana, ba chiar unii o vad stearpa si din punct de vedere estetic, ceea ce este o aberatie si nu are rost sa argumentez aceasta aici.

In Romania, gasim totusi, destule plante, radacini si fructe, si iarna, si cei care nu le cunosc, spun ca nu exista.

Intr-o zi, inainte de revelion, mi-am luat un briceag in buzunar si am plecat sa ma plimb.

Tot plimbandu-ma si admirand peisajul, am dat de o pajiste plina cu macesi, si m-am gandit sa fac cateva poze cu telefonul mobil(camera foto nu m-am gandit sa o iau cu mine - greseala ce nu vreau s-o mai repet, chiar de ies zilnic-), gandindu-ma sa pun pe blog ceva interesant despre macese, pentru cei ce nu cunosc inca acestea.

Macesele sunt printre cele mai vitaminizante fructe din lume.

In ceea ce priveste cantitatea de vitamina C, sunt pe locul I mondial, intre 1 - 8 g vit C/ 100g fruct, deci, intre 1 si 8 % vit.C, pe cand la celelalte din clasament cantitatea de vit.C se masoara in mg.

Contin insa si alte numeroase vitamine, minerale, enzime, glucide,etc.

Majoritatea le prepara in diferite moduri: pasta de macese obtinuta prin fierbere, vin, ale bauturi, dar cel mai valoros este nectarul proaspat si nefiert, indulcit cu putina miere, obtinut din macese dupa ce s-au inmuiat in mod natural, de obicei dupa ce da bruma.

Din pacate, aceasta reteta este cea mai putin cunoscuta.

Se pun intr-un recipient incapator, se zdrobesc incet cu un pisalog, adaugandu-se cate putina apa rece, pana se desprinde pulpa fructului de membrana si de seminte, si pana se obtine o consintenta nu prea diluata,ceva asemanator nectarului.

Se strecoara apoi printr-o sita deasa, ca aceea pentru malai, pentru a se separa de membrane, de samburi si de cea mai mare parte din perisorii aceia fini din jurul samburilor, care dealtfel sunt inofensivi.

Bautura obtinuta se indulceste cu miere, dupa gust, si se consuma proaspata. Se mai poate tine la frigider vreo 2 zile, eventual, daca facem pt. mai multe zile.

Este cea mai gustoasa, mai vitaminizanta si mai recomandata bautura in sezonul rece.

Sper ca va fost de folos.

Cele mai bune ganduri in anul acesta pentru toti iubitorii de natura si bushcraft !

Cosmin

De la cioplit la sculptura

2009-11-19T01:26:00.000-08:00

De mic copil mi-a placut sa cioplesc lemne cu briceagul, asa incat, ai mei imi gasisera si porecle pe seama asta.

Acum imi place sa cioplesc diferite chestii necesare cand merg pe munte, insa cioplitul, la mine a evoluat si in alt sens, spre sculptura.

Desigur, pentru sculptura avem nevoie de mai multe unelte decat pt. cioplit.

Dalti mici pentru miniaturi(in mijloc o cruce pectorala)

Dalti mari, pentru sculpturi de mobilier, catapetesme si iconostase de biserici,etc.
Despre esentele de lemn folosite in sculptura, se pot scrie carti intregi. Aici o sa mentionez doar cateva lucruri.

Pentru miniaturi, se folosesc esente de lemn cu o densitate mare, cu fibra deasa si fara pori intre fibre, permitand astfel executarea detaliilor din orice unghi, astfel de lemn avand o calitate plastica deosebita.Sunt in general pomii fructiferi, in special: cires, par, nuc, mar, maslin, prun, etc.

Pentru a fabrica diferite obiecte cioplite: linguri, cani , castroane, etc., se folosec de obicei esente moi cum ar fi: tei, cires, mesteacan, castan, plop, etc. Acestea sunt foarte usor de prelucrat, dar au o rezistenta scazuta in timp, deasemenea o rezistenta mecanica mai mica, precum si la agenti externi(apa, soare, foc, subst.chimice).Daca vrem niste obiecte mai de calitate, folosim lemn aratat mai sus la miniaturi, dar ne chinuim mai mult, pt. ca e mai dur.

La sculpturile mari, in functie de natura lucrarii, se foloseste lemn de esenta mai tare sau mai moale.

La lucrari ce trebuie sa fie rezistente ca structura, si la intemperii, si se amplaseaza afara, cum ar fi troite, cruci, porti, balustrade, etc., se foloseste in special: stejarul, nucul, frasinul(mai putin), abanosul, etc.

La interior se folosesc pe langa acestea : teiul, arinul, ciresul, etc.

Pristolnice din lemn de tei

Pristolnic mare din tei, cu maner din tei executat la strung

Cruce cu postament din cires

Cruce cu maner din prun (fata 1)

(fata 2)

Cruce de perete(dimensiune A4) din lemn de nuc cu implant de cires(ce se vede mai deschis)

Troita din stejar

Se observa dimensiunea troitei, fata de inaltimea mea(1,83 m)

Toita nu e finalizata, mai trebuie imbracate profilele acelea de jos, cu lemn.

Puteti sa o vedeti" pe viu" la Manastirea Turnu, Jud.Valcea, la camping-ul de langa Barajul Turnu.

Desi nu are legatura prea mare cu bushcraft-ul, am vrut sa arat ca o simpla joaca cu briceagul luata de unii in ras, poate duce mai tarziu la lucrari de arta, de toti apreciate.

Succes tuturor la cioplit si sculptat!

Biscuiti din paducele

2009-10-21T23:42:00.000-07:00

Venirea toamnei insemna, mai ales pentru stramosii nostrii, care nu aveau supermarket-uri, strangerea de provizii pentru iarna. Astazi, in tot mai multe tari, viata rurala incepe sa semene cu cea urbana, dar in Romania, din fericire, viata de la tara mai are farmecul de altadata.

Pe langa fructele, plantele si legumele cultivate, oamenii puneau mare pret si pe cele din flora spontana, mai ales pentru efectele terapeutice ce le aveau acestea in plus.

Printre acestea se numara si paducelul numit si gherghinar , in engleza hauthorn .

Atentie !!! Nu recoltati nimic din locurile aflate la mai putin de 500m fata de drumuri sau cai ferate, sau din regiuni industriale. Devin toxice pt. ca acumuleaza plumb si alti produsi toxici!

Nu imi propun sa arat aici beneficiile terapeutice(gasiti destule inf. pe net si in carti).

Am sa spun doar ca se mai numeste si planta inimii, datorita efectelor benefice pe care le are in toate afectiunile cardio-vasculare, reduce colesterolul, ajuta in curele de slabire, contine antioxidanti, vitamine, zaharuri, etc.

Se folosesc: florile(se culeg cand sunt boboci), frunzele, fructele si chiar coaja.

Aici o sa ma refer la el doar ca wild food. Avem desigur in vedere fructele.

Se pot consuma ca atare, iar pentru iarna sunt mai multe forme de conservare.

Cea mai buna metoda, prin care nu se pierd vitaminele si toate substantele hranitoare, este cea prin care nu se fierb.

Se culeg intr-un recipient
Se zdrobesc cu mana foarte bine, pana se separa pulpa fructului de samburi

Adaugam putina apa, pentru ca pulpa fructului nu este zemoasa( sa nu puneti multa), si se separa cu o sita de separare(cu gauri mari), sau se storc in mana, ramanand doar samburii.

Ramane apoi doar pulpa fructului. Eu ca sa termin mai repede de separat am pus cam multa apa, si nu se prea usuca bine, mai ales ca toamna soarele nu arde prea purernic.
Se intinde apoi pe o placa de lemn,intr-un strat de 2-3 mm, si se lasa la soare sa se usuce(in cateva zile).

Dupa uscare se rupe in bucati, obtinandu-se niste biscuiti dulci si crocanti, care depozitati etans si feriti de umezeala se pastreaza ani de zile.

O sa continui cu alte fructe salbatice, ce le putem culege pentru iarna. Timp sa am.

Cum aprindem focul

2009-10-14T14:51:00.000-07:00

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc"ca se apropie weekend-ul si iar plec prin munti,"salta inima in mine de bucurie".

De primavara pana toamna tarziu, ba uneori si iarna, prefer sa ma duc doar cu sacul de dormit, fara cort, hamac sau altceva, iar daca ploua, ninge sau e vremea foarte "artagoasa", imi fac un adapost provizoriu, termo-hidro izolant( poate o sa fac un post despre asa ceva), sau folosesc vreo grotisoara( cunosc destule prin mai multi munti).

De obicei ma duc singur, dar daca sunt cu prietena, iau si cortul si izoprene.

Cel mai mult imi place sa dorm liber, privind cerul instelat, in linistea muntilor si padurilor, auzind sporadic doar bursuci si pasari de noapte....parca intrii intr-un fel de vesnicie....nu stiu....e ceva ce doar se traieste, si cuvintele n-o pot cuprinde.

Acum am fost mai mult pentru niste filmulete si poze despre iasca.

Un fel de iasca ce creste pe cires salbatic

Iata si cum se foloseste:

Avem apoi, iasca de mesteacan, care se foloseste si ea pentru aprins focul, dar mai buna este coaja de mesteacan, care contine un ulei inflamabil, si este formata dintr-o succesiune de foite subtiri.

Iasca de mesteacan se foloseste si pentru netezirea taisului de la cutit:

Se foloseste stratul de sub crusta de protectie, se taie o fasie dreptunghiulara, groasa de 5-6 mm,

si se lipeste pe o placa de lemn perfect dreapta, eventual cu maner, si se foloseste pentru ultima faza a ascutirii cutitului, la netezirea microscopica a taisului, exact cum foloseau odata frizerii cureaua de piele pentru brici.

Priviti insa cum se aprinde de bine coaja de mesteacan:

Daca insa, ne aflam pe malul unui rau , lac, sau zone mlastinoase, gasim si aici o multime de materiale cu care sa aprindem focul: papura, semintele de stuf( au un fel de puf ce le ajuta sa se raspandeasca ajutate de vant), tot felul de scaieti cu flori pufoase, sau trestia folosita in felul specific al aprinderii focului doar cu bambus uscat(poate fac un filmulet pe viitor- e faina metoda).

Paura folosita in clipul de mai jos era cam umeda(plouase in ziua trecuta)

O mentiune: puful de papura trebuie pus de la inceput in manunchiul pe care vrem sa-l aprindem, pentru ca nu face jar.

Desigur ca voi adauga cu timpul, mai multe materiale folosite ca iasca, precum si metode de aprins.

Spre seara , am inceput sa-mi caut un culcus, unde sa-mi petrec noaptea, si cautand am gasit un loc

mai ferit langa o stanca iesita din padure, si mi-am petrecut noaptea acolo, chiar daca la doar 20 m de acel

loc am gasit fecale de urs ce nu erau mai vechi de 2-3 zile.(Atentie! Nu dormiti oriunde prin padure sau pe

munte, mai ales singuri, daca nu aveti experienta si cunostintele necesare!!!)

Fecale de urs

Locul unde am dormit( fotografii facute noaptea cu blitz-ul)

Asa priveam spre cer:

Castane comestibile vs. castane necomestibile

2009-10-12T06:49:00.000-07:00

Anul acesta, toamna a inceput mai tarziu ca manifestare, mai ales la munte, iar eu am inceput cautari prin munti, pentru a expune pe blog cat mai multe lucruri interesante despre domeniul de care suntem fascinati: Bushcraft-ul.

Am sa deschid un capitol esential in acest domeniu, si anume "Mancare salbatica"(Wild food), adica, ce gasim in flora spontana a Romaniei, cu care ne putem hrani in situatii obisnuite sau de "criza"(de orice fel).

Asi fi vrut sa deschid acest capitol cu anotimpul de primavara, ca sa mergem cronologic si sistematic, dar poate ca e mai bine asa, cu toamna, pentru a demonstra ca orice anotimp are resursele lui.

Incep, deci cu ce gasim toamna, si m-am gandit la niste fructe ce-mi plac foarte mult, si anume castanele comestibile.

O sa descriu totul cu poze sau filmulete facute de mine, la fata locului, altfel nu ar avea nici un farmec.

Recunoasterea castanelor comestibile:

Castane comestibile:

Castane necomestibile:

Analzand fotografiile, observam cele trei elemente de identificare, frunzele, fructele si camasa fructului, ale caror elemente particulare, duc la o determinare precisa a soiului. Defapt, fructul este considerat camasa tepoasa, iar castanele seminte, ca si la jir, etc., dar nu intram in amanunte stiintifice.

La castanele necomestibile, frunzele sunt palmat-compuse(vezi foto), pe cand la cele comestibile sunt separate una de alta, fiind prinse fiecare cu propriul petiol de crenguta respectiva(vezi foto). Castanele necomestibile sunt sferice(unde sunt mai multe intr-o camasa, au o parte plata), au o pata alba ce iese in evidenta, pe cand cele comestibile sunt cordiforme( sub forma aproximativa de inima), cu un varf ascutit, iar pata de la celalalt capat, nu este alba pronuntat,ci mai spre crem sau cenusiu. La castanele necomestibile, camasa are tepii rari, pe cand cele comestibile au camasa cu tepii foarte desi si inteapa serios(vezi foto).

Forma funzelor ne ajuta "sa punem ochii" pe castan inca de primavara.

Se pot consuma crude, dar uscate la soare vreo 3-4 zile inainte,ca sa devina dulci; se pot fierbe, pana ce miezul devine un piure dulce, sau se pot coace ca si alunele; dar fierte (sub capac la foc mai domol) sunt cele mai gustoase.

Pofta buna!

"COGENON"-Muntele Sacru al daco-getilor

2009-10-03T13:58:00.001-07:00

Am sa va prezint acum, poate cel mai drag loc din viata mea: Masivul Cozia(1688m), sau numit de geto-daci, Cogenon-Muntele Sacru.

La poalele acestui maret munte, se afla oraselul-statiune(balneo-climaterica), Calimanesti(jud. Valcea), unde am locuit in ultimii 10 ani.

Muntele mi-a fost o a doua casa, aici cercetand natura si practicand bushcraft-ul(pe cat permite legislatia unui Parc National. Si pentru ca este Parc National, aici nu se taie copacii, si nu se vaneaza animalele salbatice, asa ca ai din belsug ce vedea: ursi, mistreti, rasi(linx), capre negre zburdand pe stancile abrupte, etc...

Aici voi face mai multe filmulete si fotografii, foarte folositoare, sper, pentru iubitorii bushcraft-ului.

Iar acum, priviti cu atentie urmatoarele fotografii, insotite de text :

Muntele Cozia

Asa priveam "Monstrul Sacru" in fiecare dimineata...

Minunat orasel, Calimanestiul, de locuit, pentru cei ce iubesc Natura si Bushcraft-ul...

Sus pe munte se afla un releu de televiziune si telecomunicatii...

Cabana Cozia, iar in stanga-sus, Varful Cozia(1688m)...

Privind ametitoare stanci ce rasar din padure...

Spre Nord se vede Fagarasul...

Spre Sud, se observa Calimanestiul, strabatut de raul Olt...

Iar spre Vest, Masivul Buila...

La poalele muntelui se afla Manastirea Turnu...

Si in inima muntelui Manastirea Stanisoara...Ca un colt de Rai...

Urmati-mi cararea...Va voi croii fagasul...

Si va voi arata de ce fluturii se imbraca in porfira imparateasca doar pentru ochii vostrii...

... colindand flori ce-ti infloresc privirea...

Si desigur, Garofita de Cozia...

Sa-ti agati sufletul de o stanca deasupra abisului...

Si sa privesti cat vezi cu ochii...

Poti sa vii si toamna...

Poti sa vii chiar iarna...

Poti sa stai chiar o luna, pana-ti creste barba, si traind mai mult cu ce-ti ofera natura(wild food)...

Chiar daca ti-e foame de lingi castronul...

Enjoy, like we do !

Excursie in Retezat

2009-09-30T12:46:00.000-07:00

In vara asta, m-am hotarat impreuna cu prietena mea sa mergem o saptamana in taramul de basm al Retezatului. Asa ca, la sfarsitul lunii iulie, am plecat inhamati cu doi rucsaci indesati cu echipament si alimente, am luat camera foto, ceva banuti si nici ca ne-am mai uitat inapoi.

Celor ce nu au fost niciodata in Retezat, le dau un sfat: Daca vreti sa vedeti cea mai frumoasa zona montana din Romania, si nu numai, mergeti in Retezat ! Fotografiile nu pot exprima maretia si frumusetea locului. Adevarata inregistrare se face in suflet, si nu se sterge niciodata

Din cele peste 500 de fotografii pe care le-am facut, postez aici cateva.

In Masivul Retezat se afla peste 80 de lacuri glaciare limpezi ca cristalul si reci ca ghiata, in care doar pastravul poate vietui(pescuitul aici este strict interzis, fiind Parc National)

Se vede din poza cat de limpede e apa. Iar in jur nici urma de pet sau de vreo hartie aruncata, parca te aflii in locuri necalcate de picior de om, sau te aflii in vremea crearii lumii ca primul martor al existentei. Ai un sentiment fantastic.

Aceste lacuri sunt ticsite de pastravi, ce se hranesc cu musculitele care se aseaza sau cad pe suprafata apei. Aveti aici un exemplar:

Si pentru ca am fost doua persoane, mi-am achizitionat un cort de doua persoane pentru 3/4 anotimpuri Pinguin Arris, extraordinar de bun, dar cam neincapator pentru 2 persoane + echipamentul pentru o saptamana. Aici va dau un sfat : cand va achizitionati un cort, puneti la socoteala in plus, o persoana ca fiind bagajele(ex. daca sunteti 3 pers. luati un cort de 4 pers.), altfel va veti simti inghesuiti.

Sacii de dormit au fost marca Hannah -15 grade C extrem. Am dormit in tricou cu maneca scurta si cu sacul desfacut pe jumatate, la peste 2000 m.

Mai putin conteaza ce am avut cu noi de mancare. Mai valoroasa a fost mancarea gasita acolo. Asi putea sa enumar multe plante si cateva fructe de padure foarte valoroase ce le-am gasit acolo, dar nu am timp acum, am sa aloc mai multe postari pe tema asta, in caz ca este cineva interesat si intreaba. La asa ceva am ceva experienta, precum si cum se prepara diferitele plante si fructe din flora spontana pentru a avea o alimentatie incredibil de consistenta si de sanatoasa. Aici ma rezum doar la doua fructe de padure, de toti cunoscute si apreciate, ce se aflau din abundenta acolo, si de care n-o mai puteam dezlipi pe prietena mea: zmeura si afine.

Nu le puteai refuza

Sunt net superioare celor din comert, si ca gust si ca sanatate. Asemenea si afinele: mari si parfumate.

Si pentru ca tot incetinea "escapadele"ce le efectuam in fiecare zi a excursiei, prietena mea cu afinele ei culese bob-cu-bob, intr-o zi de odihna si bushcraft-eala, pe la mijlocul excursiei noastre, am zis sa-i fac, ca-i tot promisesem, un pieptene de cules afine. Asa m-am asezat pe izopren, in poiana Pelegii (cca.1500 m) unde campasem in ziua respectiva, am gasit un bustean de molid, taiat de salvamontisti pt. foc, si m-am pus pe treaba. Am mai fost si fotografiat de ea, desi eram pe un "covor"verde, nu pe covorul rosu de la Cann.

Astfel, aveti si etapele lucrarii:

Aveti aici si uneltele folosite: o maceta Cold Steel(aveti pe YouTube demo cu ce "minuni"poate face acest model, un cutit extraordinar de bun pt. bushcraft Tramontina Amazonas dintr-un aliaj de crom-molibden, foarte dur, total inoxidabil, si cu un aspect permanent de oglinda, fabricat in Brazilia, un ferastrau pliabil, un Victorinox Outrider, si un multitool italian.

A fost o excursie minunata, experienta ce v-o doresc tuturor

2009-09-28T12:22:00.000-07:00

Am creat acest blog pentru cei ce doresc sa se impartaseasca de cunostintele mele,nu foarte vaste, in ceea ce priveste bushcraft-ul,supravietuirea,drumetiile montane,dar mai bine zis, asa cum imi place mie sa spun trairea in armonie cu natura; pentru asta am ales si un astfel de titlu pentru blog.

La randul meu, doresc sa dobandesc cunostinte noi in domeniu, de la cei ce-mi vor vizita blogul si de pe site-uri de profil.

Pentru inceput, vreau sa lamuresc ceea ce am spus mai sus, adica de ce imi place sa spun "a trai in armonie cu natura".

In primul rand, aud mereu expresia: supravietuirea in natura, sau supravietuirea in mijlocul salbaticiei, si altele de genul asta. Vad in aceste formulari afirmarea unui razboi, sau ,hai sa-i spun, incompatibilitati intre om si natura. Oare asa ostila i-a fost natura omului de cand se stie? S-au omul a luptat impotriva ei, si-a creat o lume artificiala oarecum contrara naturii, si din care, daca iese, poate fi distrus? Si nu vorbesc aici de situatii extreme, si nu ma refer la cei ce stiu sa traiasca in armonie cu natura, ma refer la situatii obisnuite, in care "omul modern" trebuie sa petreaca cateva zile in mijlocul naturii, fara facilitatile " lumii dezvoltate", si care, se panichiaza datorita mentalitatii lui gresite in ceea ce priveste mediul in care se afla, actioneaza in consecinta, si, in cel mai fericit caz, este salvat pe pragul mortii.

In al doilea rand, exista extrema cealalta, in care omul vine in mijlocul naturii cu toata tehnica moderna a lumii lui "civilizate" (drujbe, arme de vanatoare, buldozere, etc), luptand la propriu impotriva ei si distrugand-o.

Asadar, termenul de "supravietuire"se potriveste mai putin ideii mele, sau mai bine zis, se potriveste doar in ceea ce privesc cazurile reale de supravietuire, situatiile critice, in rest, termenul de bushcraft cred ca se potriveste cel mai bine, pt. ca bushcraft-ul aduce minimul de tehnologie moderna in cadrul naturii, in asa fel ca nici natura nu sufera ceva din aceasta intalnire, si nici omul nu este pus in dificultate din partea ei.

Ca si o concluzie la ceea ce am vrut sa spun pana acum, cel mai important lucru in bushcraft,outdoor, supravietuire, sau cum vreti sa-i mai ziceti, este: a avea o mentalitate corecta in ceea ce priveste mediul natural in care ne aflam. Si ca o prima lectie in construirea unei mentalitati sanatoase: NATURA sau CADRU NATURAL, sunt termeni ce exprima faptul ca NATURA este CADRUL NATURAL al omului.De aici si termenul de NATURA. Nu vreau sa fac pe profu', trebuie sa invatam unii de la altii.